Enemies of Happiness II
Enemies of Happiness – Eva Mulvad & Anja Al-Erhayem/Danemarca/2007/59 min
“Am vrut sa fac un film care sa lase spectatorilor sentimentul despre cum e sa traiesti in Afghanistan, cum este sa mergi pe strada. Un film cu mai putina distanta” (Eva Mulvad)
Este posibil ca o femeie afgana, inarmata doar cu o voce puternica si cu patimasa dragoste de tara natala, sa depaseasca vederile inradacinate adanc si amenintarile cu moartea pentru a ajuta democratia sa razbata in Afghanistan?
Filmul autoarei Eva Mulvad, documentarul “Dusmanii fericirii”, urmeaza incredibilei si reusitei campanii electorale a tinerei de numai 28 de ani Malalai Joya, femeia afghana candidata la primele alegeri parlamentare dupa o perioada de 35 de ani. Alegerile din 2005 au reprezentat o cotitura in viata femeilor afghane care de-a lungul intregii lor vieti au indurat conditia de cetateanului de rangul doi.
In mijlocul imaginilor pustii, poetice, ale aridei Provincii Farah, filmul inregistreaza ultimele luni ale campaniei electorale, in care Joya cantareste orice iesire publica cu riscul dat de amenintarea cu moartea. Insa perindarea alegatorilor de incredere la usa ei alunga orice indoiala ca Joya nu ar fi o eroina populara. Printre vizitatorii sai se numara o batrana de 100 de ani care merge 2 ore sa ii transmita sustinerea ei si niste leacuri. In stilul Regelui Solomon, Joya actioneaza ca avocat al poporului judecand situatia dintre un barbat violent si dependent de droguri si sotia sa, sau consiliind o familie fortata sa marite fiica adolescenta cu un barbat mult mai in varsta. Protejata de gardieni inarmati, Joya se deplaseaza in zonele rurale sarace pentru a vorbi comunitatilor de femei, promitand sa fie vocea lor si sa “se opuna dusmanilor pacii, femeilor si democratiei”. In prezenta tumultoasei ei tenacitati ne putem imagina viitorul unei natiuni luminate. Portretul tinerei politiciene e redat in tuse puternice, iar cu ajutorul subtilitatilor dramaturgice puse in slujba unei consideratii personale, vedem un om bun cu temerile si indarjirea obligatorie unei vieti deloc usoare.
In plus, avem aici o istoriografie care marturiseste despre felul in care scoala daneza priveste filmul documentar: o forma de arta. Regizoarea insasi se considera mai aproape de fictiune decat de jurnalism, si crede ca un film documentar poate sa fie la fel de incitant si frumos ca unul de fictiune, in stilul unui cinema verite. Este incercarea de a da sens realitatii. Si cati alti mari cineasti nu au incercat: Frederick Wiseman, the Maysles Brothers, Werner Herzog, Michael Glawogger, Kim Longinotto, Jørgen Leth, and Anne Wivel.
Provocarea pe care ne-o arunca “Enemies of Happiness” e incarligata. Pe de o parte dihotomia aplicabila in razboi, musulmanii ca dusmani ai occidentalilor (si invers, warlords, coruptii care intretin razboiul occidentalilor impotriva poporului afghan), talibanii ca dusmani ai femeilor si copiilor afghani carora le-au luat drepturile si le-au dat in schimb burgha. Pe de alta parte femeile culturii occidentale ajung in intimitatea femeilor afghane ducand cu ele o alta sabie cu doua taisuri. Fiecare isi doreste in lumea ei o reusita si o legitimare a egalitatii de sansa: regizoarea pasind in spatiul atat de macho-elitist, iar politiciana incercand sa patrunda in spatiul public asa cum defineste primar democratia.
Ca femeie, ce e de infruntat?…. Pentru autoare doar ca femei puteau sa intre si sa iasa din casa lui Malalai Joya fara sa nasca rumori, iar pentru ca erau femei occidentale au castigat mai multa atentie si siguranta decat daca ar fi fost barbati in teatrul de razboi. Oare asta e tot ce se poate spune?
*Daneza regizoare si autoare de film Eva Mulvad, absolventa a Scolii Nationale Daneze de Film, castiga numeroase premii internationale. Dincolo de realizarea documentarului campaniei electorale a lui Malalai Joya, Mulvad a regizat un numar de alte documentare printre care: “The Camp” si “The Last Dance.”
Filmul a luat numeroase premii, printre care la Amsterdam – Lupul de Argint in 2006 si tot in 2006 primeste WIFT, Women in Film and TV, la Sundance Film Festival in 2007 castiga Marele premiu al juriului.
P.S. In 21 mai 2007 Camera Deputatilor din Parlamentul Afghan a votat suspendarea lui Malalai Joya pentru comentariile critice pe care le-a facut in interviul televizat. De la alegerea ei, Joya nu a incetat apararea fatisa a drepturilor femeilor si a copiilor afghani. A continuat sa ceara investigarea crimelor de razboi, chiar si a acelora perpetuate de actuali parlamentari.
