In rolul spectatorului

In sfarsit m-am tavalit razand la o piesa de teatru. Nici nu stiu cand sa fi avut ultima traire in scaunul spectatorului. Dar iata ca mi s-a intamplat si mie.

Fara nici un dubiu, e vina Danei Dogaru! Are in maini o doza de sarm histrionic nemaivazuta, iar  ironiile fine ale textului o ajuta sa imbrace personajele in carnea cruda a realitatii. Sa nu te astepti ca’i vreo comedie, e drama!

Bun, cu totii sunt actori mari, sunt slefuiti de intreaga aroganta a dramaturgiei rusesti, sunt lasati sa se bucure unii de altii jucand, iar regizorul e clar pe drumul incontestabilului succes. Totusi cel mai curios e ca m-am simtit bine in sala. Am ras copios, si cei de langa mine la fel. Sa-mi fie asta un semn de normalitate?

(In rolul victimei, de Vladimir si Oleg Presniakov, Teatrul Metropolis, 2009)